WEBSITE PARTENER

Produse naturiste Calivita, terapii si tratamente naturiste

0751.253.001
0766.799.952

Începutul cercetărilor

În 1908, Edmund Jacobson a dezvoltat tehnica progresivă de relaxare a muşchilor. (1958). Cu toate că, cele mai multe cercetări au fost efectutate cu 50 de ani în urmă, ele rămân relevante. De exemplu, cele mai multe aplicaţii terapeutice cu biorezonanţă, includ şi folosirea unei tehnici de relaxare sistematice.Cu toate că, sistemul lui Jacobson a fost modificat în cursul anilor, ideile şi metodele lui de cercetare au multe de oferit medicilor si cercetătorilor.Bazat pe un interviu făcut de McGuigan, el ar putea să fie primul cercetător care a folosit instrumentele medicale pentru a prevedea rezonanţă răspunsurilor fiziologice ( Jacobson si McGuigan 1978). Această procedură, de a angaja un prototip de instrumentare de biorezonanţă modernă, implica obsevarea unui individ cu un osciloscop care determină nivelul tensiunii muşchilor din antebrat.
Mai târziu, Wolpe (1973) a modificat tehnica lui Jacobson şi a popularizat-o ca parte a procedurii de desensitivizare  sistematică.
În 1958, Kamiya (1969) începe să studieze schimbările în conştiient, care au acompaniat variaţiile în ritmul alfa EEG la subiecţii umani. El a realizat un program de stimulare, în care la sunarea periodică a unei sonerii subiecţii au fost rugaţi să spună dacă au produs EEG alfa anterior de stimulentul auzit. Mulţi subiecţi au putut să rezolve această sarcină, şi acest lucru a condus la cercetări mai avansate asupra ritmului alfa. Kamiya şi asociaţii lui au descoperit mai târziu, că subiecţii pot să stăpânească ritmul alfa, în funcţie de prezenţa sau absenţa rezonanţei auditoriale. Cu toate că, susţinerile iniţiale ale antrenorilor de unda alfa, par să fie exagerate, cercetările lui Kamiya şi asociaţii lui continuă, şi acest lucru pare să ducă la dezvoltarea unor metode medicale mult mai eficiente. Fiindcă rezultatele de până acum nu sunt prea precise, utilizarea medicală a ritmului alfa EEG rămâne problematică
Ancoli si Kamiya au analizat foarte multe dezbateri în legatură cu biorezonanţa EEG. Ancoli si Kamiya au analizat 45 de studii diferite despre biorezonanţa EEG din 1968 până în 1976 şi au tras concluzia că în majoritatea studiilor sunt slăbiciuni metodice. Dupa părerea lor, cauza rezultatelor negative a fost timpul scurt şi condiţiile experimentale,care nu au fost optime. Ei au sugerat, că în viitor, cercetătorii ar trebui să folosească cel putin patru sesiuni de antrenament, rezonanţa continuă cu scoruri de progrese lungi şi să folosească procese experimentale care să dureze cel puţin 10 minute

Unul din domeniile intrigante ale investigaţiei este căutarea validităţii empirice a stimulării muşchilor. Din 1938, cand Skinner nu a putut să dovedescă coordonarea răspunsului prin vasoconstructie la stimuli, cercetatorii audevenit interesaţi.
Neal Miller şi mai ales colegii lui,(ca Leo DiCara) au făcut cercetări asupra reflexelor condiţionate autonome la animale,vreme de câţiva ani. În 1968, DiCara si Miller au observat că şobolanii cărora l-au făcut testul, au putut să învete să evite şocurile încetinându-şi bătăile inimii. Încercările lui Miller, de a reproduce această descoperire, în anii ulteriori, au fost zadarnice. Cu toate acestea, alti investigatori au descoperit cum ar putea fi demonstrate pe oameni,condiţionarea vaselor sanguine,prin tehnici de biorezonanţă.
Descoperirile originale ale lui Miller au fost artifacturale sau datorită interacţiunii complexe a variabilelor şi astfel sunt încă nedeterminate. Fără îndoială, publicarea cercetărilor lui despre condiţionarea vaselor sanguine la animale, a stimulat şi alti cercetatori să investigheze chestiuni similare şi la oameni, şi astfel au fost descoperite tehnici de biorezonantă mult mai sofisticate.
H.D. Kimmel (1960), a cercetat ani întregi stimularea prin instrumente în afara sistemului nervos autonom (ANS) la om.
Stimulat de rezultatele în experimentele efectuate asupra reacţionarii conditionarii pielii prin galvanizare (GSR), Kimmel şi studenţii lui au descoperit că subiecţii "GSR" ar putea fi stimulaţi folosind mirosuri plăcute. Kimmel (1974), a publicat rezultatul cercetarilor până în 1967, incluzând 16 studii depre GSR, cinci despre stimularea bătălor inimii şi trei despre răspunsurile vaselor sanguine care au demonstrat faptul că ANS ar putea fi modificat prin stimulare.
Aceste descoperiri au fost criticate de Katkin şi Murray (1968), care au dovedit că asemenea rezultate se datorează mediatorilor scheletali şi ar putea să obţină în continuare rezultate pozitive. De exemplu, Lang şi Melamed (1969), au reuşit să îmbunătăţească starea unui copil de 9 luni, care suferea de vomitare severă. Pe langă aceştia, Frezza si Holland (1971), au demonstrat că salivarea umană poate fi stimulată cu instrumente. În trecut procedurile de biorezonanţă au fost aplicate doar în problemele medicale. În 1973, două proceduri de tratament inovative au fost dezvoltate, care sunt folosite şi în zilele noastre, cu rafinament tehnic sigur.
Elmer si Alyce Green (1977) au descoperit un protocol medical pentru biorezonanţă termală. Ei au folosit temperatura pielii ca masură de vasodilataţie şi au combinat rezonanta de temperatură a pielii cu lucrarea lui Schultz si Luthe (1969) intitulată "Autogenic Training". Sargent, Green si Walters (1972), au folosit rezonanţa de temperatura să trateze migrena.
Pacientii au fost învăţati cum să-şi încălzească degetele (vasodilataţie) în timp ce temperatura în frunte scade(vasoconstructie). Ei şi-au dat seama că în jur de 75% dintre subiecţi au fost capabili să scadă durata şi intensitatea migrenelor.
Studiile au confirmat aceaste rezultate.
În timp ce, cei trei au dezvoltat tratamentul contra migrenei, Thomas Budzynski (1973) şi asociaţii lui de la Universitatea din Colorado au dezvoltat o tehnică de biorezonanţă care să trateze durerile de cap provocate de contractarea muşchilor (tensiunea). Ei au folosit EMG ca să învete pacienţii cum să reducă tensiunea muşchilor din frunte. Rezultatele au arătat că nivelul obişnuit de tensiune a muşchilor s-a schimbat de la 10 la 3.5 (microvolti) iar intensitatea durerilor de cap s-a ameliorat după 16 săptămâni de tratament. Doua grupe de pacienţi au fost incluse în experiment: una dintre ele a primit pseudorezonanţa "falsă" iar cealalt nu a primit rezonanţa deloc. La nici una dintre grupe nu s-au observat îmbunatăţiri atât de avansate ca la grupa EMG.
Cercetările medicale efectuate care au fost analizate, au implicat proceduri, unde rezonanţa este folosită să reducă contracţiile de muşchi şi vase de sânge ("provocare psihologică"); în orice caz, tehnica de a creste contracţia muşchilor (o forma de biorezonanţă EMG) există deja de aproape 25 de ani. Cercetarile lui John Basmajian (1979), publicate în 1963, au demonstrat că pacienţii pot să crească funcţionarea elementelor motrice prin folosirea biorezonanţei EMG.

Mai devreme, Marinacci si Horande (1960) au demonstrat că rezonanţa EMG poate fi folosită să îmbunătăţească funcţionarea neuromusculară în diferite dereglari. Basmajian şi colegii lui au proiectat instrumente speciale de biorezonanţă pentru a folosi în restabilire, de exemplu, un dispozitiv de rezonanţă EMG. Ei au aplicat aceste instrumente la diferite disfunctionalităţi inclusiv paralizia. Sunt diferenţe semnificative între elementele folosite în reglare şi acelea folosite în problemele psihologice. Elementele de biorezonanţă folosite sunt proiectate să transmită informatii despre elementele motrice sau funcţionarea muşchilor. Cele mai multe elemente EMG sunt folosite să intensifice relaxarea, în orice caz, colectează informaţiile de biorezonanţă a muşchilor. Rezulatul este mai putin specific.
Înainte de 1970, s-au efectuat mai puţine studii despre tehnicile de biorezonanţă. De atunci, s-au facut sute de investigaţii iar datele acumulate sunt impresionante. Din această cauză, fortele de sarcina BSA au fost proiectate să rezume informatiile despre biorezonantă ca tehnică terapeutică, incluzând: disfunctionalităţile psihofiziologice(Fotopoulos si Sunderland, 1978), boli gastrointestinale (Whitehead, 1978), disfunctionalităţi de vasoconstricţie (Taub si Stroebel, 1978), dureri de cap (Budzynski, 1978) şi multe altele.
În 1989, Nelson a demonstrat că biorezonanţa nu este doar un proces conştient sau verbal. Dispozitivul de biorezonanţă multifuncţională (EPFX) a fost proiectat să realizeze rezonanţa în subconstientul pacientului
Oamenii, în diferite situatii, pot să înveţe să controleze diferite procese psihologice, cu ajutorul biorezonanţei. Şi în prezent există multe nelămuriri în legatură cu procesul de învăţare. Biorezonanţa poate fi vazută ca o îmbunătăţire a terapiilor mai vechi de învăţare. În orice caz, rămâne nelamurit şi dacă biorezonanţa implică sau nu o forma de stimulare.
Diverşi alţi cercetători ca Royal Rife au susţinut teoria energiei şi frecvenţei stabilind caracteristicile electrice ale diferitelor substanţe având drept rezultat descoperirea faptului că toate substanţele au propriile lor frecvenţe naturale şi de rezonanţă.
Dr. Reinhard Voll a fost pionierul biorezonanţei,in anii 1950.Sub conducerea sa aceste teorii au fost dezvoltate în continuare în Germania fiind susţinute de alte studii din domeniul cercetărilor electronice ale corpului.

Chiar şi studiile mai vechi au arătat că substanţele pot fi influenţate dacă sunt iradiate alternativ cu vibraţii (unde)electrice.În acelaşi fel frecvenţele înalte pot sparge un geam, iar prin mărirea lungimii de undă a frecvenţei de rezonanţă anumite frecvenţe pot distruge cauza unei maladii.
Ţesuturile corpului pot fi tonifiate şi intensificate în acelaşi mod pentru a rămâne sănătoase.
Odată cu descoperirea,brevetarea şi apoi perfecţionarea continuă a sistemului QXCI şi ulterior a sistemului SCIO, profesorul Bill Nelson a deschis o etapă nouă în diagnosticarea şi tratarea prin biorezonanţă a disfuncţiilor energetice ale corpului uman.
Prin Sistemul de Analiza Non-lineara Metaron ce a stat la baza construirii primelor aparate tip Oberon Prof. Y.S.But si Prof.V.I.Nesterov (Institutul de Psihofizica Practica ) au adus o contributie importanta la dezvoltarea aparatelor de determinare a disfunctiilor energetice si tratarea energetica a acestora.